La Muzeul Național de Istorie a României sunt prezentate două tăblițe cerate care conțin contracte de muncă din epoca romană. Aceste artefacte, datând din anii 131 și 164 d.Hr., au fost găsite la Alburnus Maior, cunoscut astăzi ca Roșia Montană. Aceste obiecte fac parte dintr-o categorie de descoperiri denumită în literatura de specialitate „Tăblițele Cerate Dacice” sau „Tripticele Transilvane”. Conform muzeului, ele sunt printre cele mai valoroase surse documentare despre viața în provincia romană Dacia. Descoperirea tăblițelor a avut loc accidental, în timpul redeschiderii unor galerii miniere romane, pe fondul intensificării exploatărilor din Transilvania în timpul domniei împărătesei Maria Tereza și a împăratului Iosif al II-lea. În anii 1786, 1788, 1790, 1820 sau, după unele surse, 1824, precum și în 1854 și 1855, minerii au descoperit peste 30 de astfel de „cărți de lemn” acoperite cu ceară. Din păcate, unele dintre ele s-au deteriorat imediat după ce au fost aduse la suprafață, din cauza stării precare de conservare și a contactului cu aerul, iar altele au fost pierdute. În prezent, 25 de tăblițe sunt păstrate. Documentele oferă detalii despre organizarea economică, activitatea minieră, așezările, viața religioasă și relațiile juridice din comunitatea de la Alburnus Maior. Studierea acestor documente le-a permis experților să înțeleagă mai bine modul în care dreptul roman era aplicat în viața de zi cu zi. Tăblițele sunt considerate surse esențiale nu doar pentru istoria provinciei Dacia, ci și pentru studiul dreptului în întregul Imperiu Roman. Cele două documente prezentate la Muzeul Național de Istorie a României fac parte dintr-un grup de 11 tăblițe descoperite în 1854. Prima piesă, cunoscută sub numele de „Tabula Cerata D. XVIII”, este cea mai veche dintre tăblițele cerate cunoscute de la Alburnus Maior. Documentul este un contract de muncă încheiat la 6 februarie 131 d.Hr. Din tripticul realizat din lemn de brad s-a păstrat doar una dintre cele trei plăci. Textul păstrat indică faptul că actul a fost redactat de juristul Valerius Firmus și implica mai mulți contractanți cu nume de origine iliră, printre care Verzo, fiul lui Beusas, Dasius, fiul lui Verzon, și alte două persoane cu patronimicul Beusantis. A doua piesă, „Tabula Cerata D. XI”, este un contract de închiriere a forței de muncă încheiat la 20 mai 164 d.Hr., în localitatea Immenosum Maius. Tăblița fusese folosită anterior, pe suprafața sa fiind vizibile urmele unei scrieri mai vechi, peste care a fost redactat noul document. Arendașul Aurelius Adiutor și juristul Flavius Secundinus, autorul actului, erau cetățeni romani. Celelalte persoane menționate aveau statutul de peregrini, adică locuitori liberi ai Imperiului care nu
Sursa: News
