Dreptul la moștenire nu este garantat doar de legătura de rudenie cu persoana decedată. Conform Codului civil, un succesibil poate pierde acest drept dacă nu își exercită opțiunea succesorală în termenul legal, poate fi înlăturat de la moștenire pentru fapte grave sau poate fi dezmoștenit prin testament, în limitele legii.
Codul civil stabilește un termen de un an pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală, începând cu data deschiderii moștenirii, care coincide de obicei cu data decesului. În acest interval, persoana îndreptățită trebuie să decidă dacă acceptă sau renunță la moștenire. Acceptarea poate fi expresă, printr-o declarație, sau tacită, prin acte care demonstrează intenția de a accepta moștenirea.
Dacă niciun moștenitor nu acceptă moștenirea conform legii, patrimoniul poate deveni o moștenire vacantă, revenind autorității publice competente. Codul civil reglementează nedemnitatea succesorală, o sancțiune prin care o persoană poate fi exclusă de la moștenire în cazuri de fapte grave, cum ar fi omorul intenționat al celui care lasă moștenirea.
Nedemnitatea poate fi de drept sau judiciară. Nedemnitatea de drept se aplică în cazuri deosebit de grave, precum tentativa de omor, iar cea judiciară poate interveni când o persoană a ascuns, alterat, distrus sau falsificat testamentul. Excluderea nu se bazează pe simple conflicte familiale.
Codul civil permite dezmoștenirea prin testament, dar protejează anumite categorii de moștenitori rezervatari: descendenții, soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați. Aceștia beneficiază de o rezervă succesorală, adică de partea din moștenire de care nu pot fi lipsiți prin liberalități, conform Codului civil.
Sursa: BIZ
